loader image

Glaucomul, o patologie oculară cu potențial de a compromite funcția vizuală, are o etiologie multifactorială. Diverse condiții și factori pot contribui la dezvoltarea acestei boli:

  1. Genetica (Istoric Familial de Glaucom): Prezența glaucomului în rândul rudelor de gradul întâi majorează riscul de a dezvolta această afecțiune.
  2. Hipertensiune Oculară (Presiune Intraoculară Crescută): Valorile ridicate ale presiunii intraoculare reprezintă un factor primar în patogeneza glaucomului.
  3. Vârstă Avansată (peste 50 de ani): Incidența glaucomului crește semnificativ odată cu înaintarea în vârstă.
  4. Diabetul Zaharat: Această afecțiune metabolică este asociată cu un risc crescut de glaucom.
  5. Miopia Severă: Pacienții cu grade înalte de miopie sunt predispuși la dezvoltarea glaucomului.
  6. Terapia Prolongată cu Corticosteroizi: Utilizarea îndelungată a corticosteroizilor, mai ales sub formă de picături oculare, poate crește presiunea intraoculară.
  7. Migrenele: Există o asociere între migrene și un risc crescut de glaucom.
  8. Traumatisme Oculare: Leziunile oculare pot duce la modificări ale structurilor oculare, contribuind la dezvoltarea glaucomului.
  9. Intervenții Chirurgicale Oculare Anterioare: Acestea pot modifica dinamica fluidului intraocular și structura ochiului.
  10. Hipertensiunea Arterială: Existența tensiunii arteriale ridicate poate influența perfuzia nervului optic.
  11. Apneea Obstructivă de Somn: Aceasta este legată de un risc crescut de glaucom.

Procesul Diagnostic al Glaucomului

Diagnosticați corect, medicul oftalmolog va realiza o anamneză detaliată, inclusiv antecedente personale și familiale de glaucom. Examinarea oftalmologică cuprinde:

  • Tonometria: Evaluarea presiunii intraoculare.
  • Oftalmoscopia: Inspectarea nervului optic post dilatarea pupilei.
  • Perimetria: Testarea câmpului vizual.
  • Pahimetria: Măsurarea grosimii corneei.
  • Gonioscopia: Inspectarea unghiului camerular.

În cazuri incerte, pacientul este clasificat ca „suspect de glaucom”, necesitând monitorizare periodică (la fiecare 6-12 luni) pentru a evalua progresia sau stabilitatea afecțiunii. Această supraveghere este esențială pentru a preveni deteriorarea vizuală și a gestiona eficient boala.