Cum se manifestă și cum se tratează blefarita?

Cum se manifestă și cum se tratează blefarita?

Blefarita provine din cuvintele grecești blefaron (pleoapă) și -ita (inflamație). Prin urmare, aceasta înseamnă inflamația pleoapelor, fiind o afecțiune frecventă. Blefarita poate fi anterioară, atunci când afectează baza genelor, sau posterioară, atunci când afectează glandele meibomiene. Cea dintâi este împărțită în mai multe tipuri: Seboreică (material gras asemănător mătreții), infecțioasă (de obicei din cauza unei infecții cu stafilococi, uneori a unei infecții fungice) sau parazitară (infestarea cu Demodex). Igiena precară este asociată cu tipul infecțios de blefarită anterioară.

Blefarita posterioară implică glandele meibomiene, care secretă lipide. Lipidele joacă un rol foarte important în homeostazia lacrimilor. Prin urmare, atunci când există o disfuncție a glandelor meibomiene, fie din cauza obstrucției porilor glandelor, fie din cauza atrofiei, poate apărea un ochi uscat.

Cauze și factori de risc

Printre factorii de risc se numără anumite afecțiuni, dar și unele medicamente orale.

Mai multe afecțiuni sunt asociate cu blefarita, cum ar fi rozaceea, atopie, psoriazis, boala inflamatorie intestinală, dermatita seboreică, menopauza, probleme hormonale, utilizarea cronică a lentilelor de contact sau folosirea medicamentelor pentru glaucom care conțin prostaglandine. Utilizarea prelungită a computerului sau a ecranelor este, de asemenea, o cauză frecventă a blefaritei.

Mai multe medicamente orale au fost, de asemenea, asociate cu apariția blefaritei, cum ar fi: pilule contraceptive, antidepresive, antipsihotice, antihistaminice, chimioterapie, medicamente folosite în timpul nașterii, pilule utilizate tratarea unor patologii ale pielii, de exemplu isotretinoin, care se prescrie pentru vindecarea acneei.

Chirurgia oculară anterioară, cum ar fi cea refractivă, chirurgia cataractei sau cea multiplă a ochilor, poate fi, de asemenea, un factor de risc din cauza sensibilității scăzute a corneei, determinând o scădere a ratei de clipire.

Cum se manifestă blefarita?

Simptomele blefaritei sunt nespecifice și variate, dar pot apărea următoarele:

• Ochi roșii și senzație de arsură

• Senzație de corp străin la trezire sau mâncărime și îngroșarea marginilor pleoapei.

• Apariția unor cruste pe pleoape

• Lipirea pleoapelor

• Disconfort la lumină

• Pacienții pot manifesta creșterea frecvenței clipitului

• Vedere fluctuantă sau strălucire orbitoare (care generează o sensibilitate la lumină).

Cum se tratează?

Tratamentul trebuie individualizat și orientat spre cauza afecțiunii.

Blefarita anterioară este tratată cu igienă oculară folosind șervețele speciale. În cazurile de infecție, specialistul poate prescrie unele antibiotice topice, în special în cazurile de infecție cu stafilococi. Microexfolierea poate fi recomandată atunci când igiena pleoapelor nu este îndeplinită.

În ceea ce privește blefarita posterioară, tratamentul constă, de obicei, în aplicarea de comprese calde pe pleoape, dar și un masaj al acestora. În unele cazuri, specialistul poate oferi terapie cu lumină intens pulsată reglată pentru cazurile care nu răspund la tratamentul convențional. Atât în cazul blefaritei anterioare, cât și în cel posterior, suplimentarea cu lacrimi va fi necesară până când se va îmbunătăți calitatea lacrimilor pacientului.

Indiferent de tipul blefaritei, specialiștii recomandă ca pacienții să-și maseze zilnic pleoapele, pentru stimularea eliminării retențiilor de sebum. În general, medicii îndeamnă pacienții să revină la control în decurs de 3-4 săptămâni de când au început tratamentul. Infecțiile pleoapelor nu trebuie să fie neglijate deoarece simptomele se pot înrăutăți, conducând la apariția complicațiilor.