Mă gândeam în timpul cursurilor on line pentru studenți că aceștia chiar au în acest moment imaginea clară la ce se pot expune in cazul unei Pandemii și ma întrebam câtă lume își va mai îndruma copiii să dea la Facultatea de Medicină văzând riscurile la care ne expunem…
Eu una nu-mi propusesem sa-mi vad copiii medici ,dar undeva în sufletul meu speram să moștenească pasiunea părinților lor de a-și salva semenii…
Cu siguranță ca generatia de anul acesta care va da examen de admitere la Medicină se va gândi sigur doar la vocație…asta sigur va însemna că vom avea peste 6 ani mai puțini medici, nu numai noi, toate țările, iar „importul” lor de medici va fi mult mai agresiv, noi rămânând, poate, descoperiți.
Nu este un gând optimist, este un gând realist care cere reflecție multă asupra a ceea ce oferă societatea unui medic ca statut, ca valoare de acum încolo, astfel încât sa motiveze generațiile viitoare să accepte sacrificii reale, similare sau poate chiar mai rele ca acesta.
Un lucru este cert, sunt mândră de colegii mei rezidenți care rămân alaturi de noi, sunt si mai mândră de studenții mei care vor merge înainte in această meserie și nu vor ceda psihologic către ” mai comod, mai ușor, mai sigur” .
Felicitări dragii mei și voi sunteți deja eroi!