Până acum 2 ani nu efectuasem niciodată un camp vizual computerizat și mi se părea extrem de simplu, așa că dădeam mereu ochii peste cap că plecase pacientul să efectueze campul vizual de juma’ de oră și nu mai venea… Pentru cine n-a făcut unul niciodată stai la o cupola (ca un lighean alb) pe suprafața căreia se proiectează puncte de mărime și intensități diferite pe care le marchezi ca văzute apăsând pe butonul unui joystick.
Dar să vă explic experiența personală: aveam de efectuat un câmp vizual ca să-l exemplific studenților, primii mei studenți de altfel. Zic cu emfază la 6 perechi de ochi: “ e o chestie de concentrare, durează câteva minute, privești mereu in punctul central și nu miști ochii in toate direcțiile dupa punctele pe care le vezi proiectate pe toată cupola, când vezi punctele indiferent de mărime și intensitate apeși pe butonul joystick-ului”.
Și ma așez demonstrativ la aparat. Zic dnei asistente că sunt gata, sa pornească examinarea. Știți faza aia în care cineva pomenește de gândaci si te apucă o scarpinare nebună, nebună peste tot?! Așa am pățit eu: parcă nu stăteam bine, m-am foit mai la stânga (urmat de exclamații onomatopeice in spatele meu), deviasem din cadru cu ochiul, zic” nu ajung cum trebuie” , ma aranjez la loc. “ Acum e bine, porniți!”
Reușesc să fac cam 2 minute din examinare și mă apucă o lăcrimare de zici că murise pisica, clipeam de 500 ori pe minut, nu mai vedeam punctul galben central, începuse sa-mi curgă nasul si in spatele meu se auzeau râzând pe înfundate 6 studenți. M-au trecut toate transpirațiile!
Doamna asistentă, o doamnă ca de obicei imi zice discret, “Doamna doctor, doriți o pauză?” Eu din cupola câmpului vizual cu o voce ca din bidon înecată în zemuri de toate felurile (lacrimi de concentrare, frustrare, muci si nervi) zic” Nu, il fac pana la capăt doar sa-mi șterg un pic nasul că umplu ligheanul ăsta in urmatoarele minute!”
Șterg nasul, apăsând din ce în ce mai disperată pe butonul joystick-ului pe care reușesc sa-l blochez de tot. Iau o binemeritată pauză până la depanarea joystickului încercând să mai am ceva demnitate in fața studenților.
Una peste alta, am făcut câmpul vizual în 11 minute doar pe un ochi, eram fleașcă de transpirație, verde de sufocare că nu mai respirasem în ultimele momente, umflată ca o broască și întind mâna să primesc foaia cu examinarea la care doamna asistentă imi zice” aveți cam multe erori, ar trebui sa-l repetați!”
Credeți-mă că n-am mai comentat la camp de atunci. Cum stau pe ochiul stâng nici acum nu stiu. Mi-a ajuns dreptul!