Lipsa timpului personal mă omoară din ce în ce mai mult…Am pe listă o mie de întâlniri cu prietenele: “rămâne să ne vedem la cafea!” sau “hai că ne mai vedem cu copiii!” care rămân atârnate undeva la nivel de dorință. Cred ca unele nici nu ma mai sună, de frică să nu mă deranjeze…
M-a trezit însă realitatea uneia din cele mai bune prietene căreia i-am facut un control, așa, de rutină, între două depănări de amintiri. Până când m-am oprit brusc, înmărmurită, văzându-i poza de fund de ochi. Avea un nev (ca o alunita ) coroidian. Am înlemnit! Posibilitatea de transformare malignă (în melanom coroidian, adică cancer) este mică de tot, dar nu imposibilă.
Nu există de fel simptome în formele mici, iar când sunt prea mari, cu scadere de vedere, nici nu mai există altă scăpare decât operația sau radioterapie. Mi-am revenit cu greu, am început cu sfaturile: nu mai stai la soare, porți ochelari cu filtru UV de calitate, să nu te prind cu prostii luate din cine știe ce tarabă, fără certificat de garantie! Mi-a trecut prin fața ochilor posibilitatea să nu o mai revăd, credeti-ma că m-am șocat așa tare că am stat pe capul ei o săptămână sa ne vedem mai des.
Si ea s-a speriat, nu mai facuse control amănunțit din studenție, că doar vedea foarte bine și nu avea nevoie de ochelari. În afară de faptul că e prietena mea, deși are oftalmologul la nas ca să zic așa, nu s-a prezentat niciodată la medic, chiar i-am zis,”dar la stomatolog nu te duci o dată pe an măcar?”. “Ba da, sigur! Dar tu esti mereu ocupată, ziceam să nu te deranjez!”.
Așa că mi-am dat seama, prefer să am prieteni sănătoși, nu ies eu cu voi la cafea prea des, dar vă rog, pentru un examen oftalmologic, fie el si de rutină, deranjati-mă! De multe ori! Pentru că vă vreau sănătoși cu mine multă vreme! Promit că nu strâmb din nas si nici nu casc la consultație. Nu de alta, dar ochii care nu se văd se uită! Ah, si purtati ochelari de soare de calitate!