Ultima săptămână înainte de concediu a fost plină de controalele cu pacienții operati si alții noi. Toți bunicii cuiva, părinți ai unor copii de varsta mea. M-a impresionat mama unei doamne doctor căreia i-am descoperit un glaucom avansat la un ochi ( mai vedea maxim 10%) si căreia fiica, uimită și supărată în același timp i-a zis “Păi bine măi mamă, de ce nu mi-ai zis?” , răspunsul fiind “Când era să te mai plimbi pe la doctori și cu mine?”. Mi-am dat seama că în infinita lor dorință de a ne proteja până la adânci bătrâneți se neglijează în așa măsură că ajung aproape orbi doar ca să nu deranjeze.
Cred că vorbim așa de mult de planurile de viitor, ale noastre, ale copiilor noștri încât uităm de rădăcini. În epoca asta cu multă viteză și timp comprimat vă propun să stați o secundă să vă întrebați când au fost părinții voștri la un control, oftalmologic sau de altă specialitate…Cred că o să vă apuce frica.
Eu vin în suflet cu teama de a ajunge în momentul în care pentru ai mei nu mai pot face nimic, așa că am sădit pe cât posibil in ei noțiunea de prevenție pentru orice: mama zice că o doare spatele, hai la reumatolog, tata de stresul indus de mine își ia tensiunea și de 3 ori pe zi…și ghiciti ce? Aflu de 2 zile că taică-miu umblă cu ochelarii prinși cu sârmă!!! Să intru în pământ de rușine, nu alta! Și la intrebarea dar de ce e așa? Răspuns: Păi am zis să nu te deranjăm înainte de concediu! Doamne ferește sa apeleze la copil…
Patologia vârstnicului cuprinde o serie de afecțiuni relativ silențioase cu scădere de vedere lentă în majoritatea cazurilor, cum este cazul cataractei sau a glaucomului și degenerescenței maculare legate de vârstă. Afecțiunile des întâlnite care sunt ceva mai zgomotoase și-i aduc la medic sunt de obicei de ordin vascular: obstrucții ale venelor sau arterelor sau de tip ochi uscat cu manifestările cele mai diverse: lăcrimare sau uscăciune cu durere. Nu de puține ori când dădeam vestea că bunicul sau bunica are cataractă găseam un copil stupefiat care nu înțelegea că parintele său nu mai poate primi ochelari de distanță căci vederea era așa de mult afectată de cataractă încât nu se mai putea decât cu intervenția chirurgicală.
Așadar vă rog verificați-i ca pe copiii mici că de cele mai multe ori ascund diversele simptome doar pentru că nu vor să ne pună pe drumuri. Cred însă că oricare din noi, întrebat fiind dacă ar fi mers sau nu cu părintele sau bunicul din timp la medic, unul nu ar fi spus NU. Pentru că trăim în epoca vitezei vă spun că majoritatea afecțiunilor oftalmologice la vârstnic durează puțin să le pui un diagnostic (avem atâtea aparate la îndemână încât devine simplu și rapid) așa că profitați când vă faceți un consult vouă sau copiilor voștri să programați și un bunic. Pentru copii va fi o încântare și pentru bunici la fel. Și dacă nu mă credeți pe cuvânt că de multe ori ne ascund că nu sunt bine, uitați-vă la cum arata ochelarii de citit ai părinților voștri. Că eu m-am șocat!