Am două bunici in viață și chiar foarte active, dar ambele au pe câte un ochi degenerescenta maculară legată de vârsta (DMLV) formă umedă așa că la 1 lună sau două le mai fac câte o injecție in ochi ( intravitreean) cu anti VEGF să stopez progresia bolii, că tratament curativ nu avem încă disponibil. Una din bunici e pe la a 22 injecție, s-a cam plictisit de mine săraca, dar îi tot explic că măcar o mai tin pe loc până când va fi disponibilă o altă terapie.
Cum se manifestă?
Păi intr-o zi una din bunici m-a sunat că vede o ceață gri pe ochi și nu poate vedea clar. La cealaltă a debutat cu deformarea liniilor, că vede mai mare parcă cu ochiul celălalt, ea fiind la bază învățătoare și încă citește mult. Alți pacienți de-ai mei au remarcat scăderea contrastului si a calității culorilor sau scăderea bruscă a vederii (mai ales în hemoragii).
Din fericire în medicină lucrurile merg cu pași repezi, iar cercetătorii de la Universitatea din Birmingham au anunțat un prim succes în tratamentul DMLV la șoricei prin administrarea de picături cu anti VEGF, cu rezultate comparative cu injectiile intravitreene. Mai mult, medicii de la Moorfields Hospital au injectat subretinian la 2 pacienți cu DMLV exsudativ mici implante 3D de epiteliu pigmentar retinian derivate din celule stem cu rezultate bune, cu recuperarea parțială a vederii.
Sigur, mai este drum lung până la un produs definitiv, dar sfatul meu este de o urmărire atentă cu examene oftalmologice frecvente, terapia cu injectii cu agenti anti VEGF să fie ținută constant, chiar dacă ni se pare, vorba bunica-mii , că „ am ochiul ca stropitoarea de la atâtea injectii”.
Poate că reușim, chiar cu prețul multor controale, injecții, medicamente, timp pierdut și bani, să ținem pe loc o boală intr-un stadiu recuperabil de către noi terapii revoluționare și care vor permite recuperarea vederii, față de momente dramatice de orbire completă în care cei dragi nouă, ce ne citeau povești copii fiind nu-și mai pot vedea strănepoții.
Eu una sunt optimistă, le-am zis că trebuie sa-și vadă strănepoatele studente așa că nu mă interesează cât de ciur este ochiul. Ajung ele și la picăturile revoluționare, numai de am mânca mai puțină sare să ținem în frâu și tensiunea arterială! Dar asta e altă poveste!