Perioada presbiopiei este greu de înțeles atunci cand vedeai ca un vultur în tinerețe și brusc te trezești că îți trebuie nu una ci mai multe perechi de ochelari: pentru citit, pentru calculator, pentru condus… De cele mai multe ori pacienții mei sunt reticenți la ochelarii progresivi pentru că există această frică de inadaptare.
În primul rând psihologic nu m-aș plimba cu 2 sau chiar 3 perechi de ochelari pentru că atunci m-aș simți ca bunică-mea… eu am 40 ani și mă simt matură nu bătrână așa că mi-aș face sigur doar o singură pereche. În plus ochelarii progresivi reprezintă o mai bună adaptare la toate distanțele deoarece ochiul nu focalizează într-o zi doar la televizor la 3 m, ci și pe raftul unui magazin, în poșetă în timp ce-ți cauți cheile de la casă, pe prospectul unui medicament, mailurile din telefon și ceasul de la mână, fiind un efort considerabil pentru ochi să vadă în poșetă cu ochelarii de distanță sau prospectul unui medicament cu scris mic prin ochelarii de calculator.
Inadaptarea pacientului la ochelarii progresivi vine de cele mai multe ori nu din vina acestuia ci mai degrabă din parametrii lentilelor care pot fi incorect adaptate la o anumită ramă sau măsurătorile legate de plasarea marcajelor, deoarece plasarea coridorului dioptriilor inadecvat duce la senzații neplăcute ca vedere în ceață la distanță, senzație de gol la privirea în jos, amețeli, etc.
În ultimii ani producatorii de lentile progresive insistă în customizarea acestora cu ajutor digital (tableta, marcatoare de poziții) prin folosirea unor programe speciale de marcare a poziției pupilelor, a lentilelor pe ramă, astfel încât devine cumva imposibilă inadaptarea. În plus o lentilă progresivă reprezintă o adevărată inginerie de compactare a multiplelor dioptrii într-un design fără a le separa prin linii ca la ochelarii bifocali. Vor rămâne mereu, sau până la lentila auto-adaptabilă, aberații minore la periferia lentilelor, vizibile când privești în extremele laterale ca senzație de ceață sau senzația ca plutești/înoți.
Ca și sfaturi când încerci prima pereche de progresivi:
- Exista o mică perioadă de adaptare inerentă așa că nu dispera, ia-i mai degrabă prin casă, în weekend când esti mai liniștit, nu zori cu ei la condus și la serviciu că te poți speria de cum vezi și simți discomfort. De multe ori în maxim câteva zile trece.
- Dacă te deranjează lateral ține minte să încerci să miști capul spre obiectul pe care vrei să-l vezi căci aberațiile periferice te pot împiedica, cel mai simplu este să încerci să te uiți mai direct spre obiectele periferice pentru a le aduce în culoarul tău de vedere bună. Cu timpul devine automatism.
- Când citești mișcă ochii în partea inferioară a lentilei, nu capul
- Când cobori scările mișcă capul în jos să centrezi pe dioptria de distanță, nu ochii că vei vedea în jos prin dioptria de citit, deci neclar pentru o treaptă care ar fi de fapt la distanță.
- Dacă nu merge nimic din toate astea revino la optometrist că sunt posibile ajustări suplimentare.
Așadar ca ultim sfat: dacă nu ai încercat, nu-ți fie frică, merită! Dacă ai încercat acum mai mulți ani și nu ți-au plăcut nu înseamnă că acum nu-ți va fi mai bine, nu uita tehnologia a avansat foarte mult!