În urmă cu un an, vara trecută, am avut parte de o patologie cu care nu credeam că mă voi întâlni curând in România : Urban Eye Allergy Syndrome ( Sindrom alergic ocular urban) și pe care am crezut-o întâmplătoare până ieri.
Pe scurt: o familie de români plecată vreme de 4 ani în afara țării într-o insulă din Arhipelagul Insulelor Canare (aparține de Spania) au revenit in țară și după 3 luni cu toții au început sa experimenteze tot felul de simptome oculare: copiii aveau mai mereu ochii roșii și lăcrimau abundent mai ales afară, părinții descriau mai degrabă uscăciune si senzație de corp străin, mama era chiar deranjată de niște pleoape umflate, pufoase zicând că a folosit creme de foarte bună calitate și tot nu a scăpat de pungile din jurul ochilor.
Sigur că la consultul oftalmologic cei 2 copii aveau conjunctivită alergica, dar mama avea un sindrom de ochi uscat și blefarita iar tatăl chiar câteva semne de keratită punctată superficială datorită uscăciunii oculare. Nu îmi era clar cum toți aveau ceva manifestări oculare însă complet diferite…așa că m-am pus pe studiat si am aflat de acest Urban Eye Allergy Syndrome pe care-l facem de la poluanții ca monoxidul de carbon, dioxidul de azot, dioxidul de sulf, diferite fracțiuni de pulberi în suspensie și plumbul ce ajung să se dizolve în filmul lacrimal și să atace structurile oculare cu efect iritativ chimic ce poate crea un cerc vicios mergând pana la afecțiuni severe precum keratite. Acest sindrom a fost descris inițial în Los Angeles in 1950 si apoi in Tokyo in anii 70 și se prezintă printr-o simptomatologie variata în funcție de vârstă fiind în zonele intens industrializate destul de frecvent.
Sigur, mi-am zis , comparativ cu aerul de pe insulă, Bucureștiul pentru familia respectivă devenise culmea poluării, fiindu-le necesar tratamente medicamentoase deja și cu o recomandare formală de a merge cat mai des la munte, la aer mai curat. Mi-am adus ieri aminte de această întâmplare când întoarsa acasă de la munte, mai mult , la mare altitudine, m-am trezit că mi-am suflat nasul si aveam secrețiile nazale ( a se citi muci) negre iar peste lentilele mele de contact obișnuite, pe care timp de 10 zile le-am purtat la schi fără niciun simptom deranjant, mi-am pus aproape un sfert de flacon de picături căci simțeam că am rumeguș și mai multe nu…
Nu mi-e clară situația cu coronavirusul dar sigur poluarea din oraș a devenit o problemă…cum tratăm sau prevenim: lacrimi artificiale cât mai des la senzația de uscăciune iar dacă simptomele persistă mai bine vizitați un oftalmolog! Eu mă gândesc din ce în ce mai serios să- mi iau mașină electrică ( nu era in buget, dar viitorul copiilor mei este!) iar la vară sa vin cu bicicleta. Spor la pedalat sa-mi urați că n-am mai mers pe „biclä” din liceu😀