Intru într-o zi de duminica într-o librărie și cumpăr o carte nouă. Nu mă pot abține și astfel ajung să am o colectie impresionantă de cărți care stau pe noptieră „că o să am timp să le citesc și pe astea”, lucru care nu se întâmplă conform planului din n motive: munca, petrecut timpul cu familia, prietenii, atribuții de adult , somn etc .
De câteva zile în schimb am avut ” timp” (s-a amânat un congres pe motivele bine știute de pandemie ) astfel că o carte din lista și-a găsit sfârșitul, eu fiind mai mult în casă.
Încet încet lumea a încetinit pasul pe măsură ce cazurile devin mai numeroase si odată cu asta anxietatea și instinctul de conservare se accentuează; mereu m-am considerat un om care nu se lasă influențat de media de TV, de articole din „surse” dar avalanșa de informații a fost imensa și m-am trezit victima a „isteriei generale”.
Articole anti medicație antiinflamatorie, anti vitamina C, imagini cu oameni care cumpără dezinfectant cu căruțul ( le mănâncă? Le beau? Fac baie in ele ?), oameni care plimbă copiii prin mall că e „liber „, cred că am văzut mai multe statistici și grafice decât un profesor cu doctoranzi 100.
Incerc să îmi impun că e doar o pauză bine meritată, că trebuie să fim responsabili dar nu exagerați, să fim sinceri (nu mai aduc aminte de cazurile din spital cu minciuni….știe toată țara) și mai presus de toate NOI cei tineri fără risc să avem grijă de cei VULNERABILI.
Probabil că mulți nu știu dar mama mea este pacient oncologic de 7 ani de zile (sub tratament lunar, tot tacâmul) și de asemenea sunt mandra posesoare a unei bunici de 87 ani (ambele stând în aceeași casă) așa că principala mea grijă a fost pentru ele: să nu vina în contact cu nimeni, eu nu am mai mers acasă de vreo 2 săptămâni, vorbim zilnic la telefon si încerc să păstrez o atitudine pozitivă măcar de dragul lor, pentru că și mama își face griji pentru mine fiind „copilul ei ” deci practic suntem curajoase una pentru alta…
Admir toți colegii mei care lucrează în spital și fac față zilelor acestora grele , managerilor de clinica care devin experți în triaj și protocoale , asistente, infirmiere, colegele de la.receptie , persoanele non-staff medical dar care trebuie să meargă la muncă, etc.
Toți suntem expuși ….numai că unii NU au de ales; noi nu avem de ales.
Așa că vă rog, după cum umbla pe internet zilele astea, bunicii noștri au fost chemați la război, noi suntem chemați doar să stăm în casa!
Toți avem un om drag la risc vulnerabil, așa că haideți să ne ajutăm între noi.
Sunați, va informați, fiți responsabili, stați în casă, iar daca va simțiți rău urmați protocoalele de sunat .
Apelați cu încredere la raftul dvs de cărți necitite „că o să am timp pentru ele la un moment dat” căci acum este timpul pentru ele .
Dr. Ilona Duica
