fbpx

Cât de mult putem oferi din tot ceea ce avem?

Noblesse Optissima Style

De curand am primit șansa specializării in transplant de tesuturi oculare împreună cu doamna dr Raluca Iancu si am fost invitate la Congresul Asociatiei Europene de Banci de tesuturi umane.
In toata existența mea imi propusesem mental să fac orice fel de act caritabil pe care mi-l pot permite și o parte din ele le-am realizat. Nu m-am lovit de întrebarea daca aș dona organe niciodată și mi-am dat seama că nici măcar nu am discutat acasă daca ar fi o situație similară care din noi ar vrea acest lucru sau nu.
Culmea este ca imi este greu să mă imaginez in postura unei familii necăjită de un eveniment nefericit căreia încearcă cineva sa-i explice că ar fi minunat dacă ar accepta donarea de organe…mă gândesc că în momentul acela in care realizezi că ființa la care țineai cel mai mult nu va mai fi lângă tine,  încerci sa o păstrezi cumva întreaga sa-ti ramana ceva fizic si tie, cel care ai ramas aici, sa ai un loc unde sa te duci sa-i vorbesti si ti imaginezi ca vorbesti cu ea asa cum ai vorbit ultima oară,  nu cineva „ciopartit” pe interior, ca o masina stricata aruncata la gunoi.
Si asa gandeam pana ieri…ca e foarte greu…apoi am vazut discutiile oamenilor din spatele acestor echipe de transplant, care se ocupa cu discutia cu familia celui decedat, care explica cum un om nu moare cu adevărat in acest sens ci traieste mai departe impartit in locuri in întreaga țară, cum inima lui bate in pieptul cuiva care admira un tablou in Galeriile Uffizi, cum un rinichi permite unui alt om sa facă un bine, cum o cornee permite cuiva sa mai vadă si să se bucure de culorile primaverii.
Privită așa aceasta pare dăruirea supremă a ființei tale, pe lângă iubirea pe care o împarți tuturor de-lungul vieții,  chiar si după trecerea în neființă poti să împarți din tine, un pic, nu mult , dar esential pentru altcineva. Căci nu cred ca un om care așteaptă cu disperare sa primească un organ sau un tesut sau sânge  ce-l va ajuta să supraviețuiască decent nu-ti va fi recunoscător toata viata lui pentru supremul act de iubire pe care tocmai l-ai facut! Hai să donam!Si bani, si haine si jucarii si din noi un pic! Eu o voi face!

Citeste si…

Cum trecem pandemia si scoala on-line cu ochii sanatosi

Cum trecem pandemia si scoala on-line cu ochii sanatosi

Ca orice mamă de copii școlari sunt in doua grupuri de părinți frumoși sufletește si preocupați de starea copiiilor lor in aceasta perioadă care-si pun problema cum să nu agravam/initiem probleme oculare la copiii noștri avand in vedere ca mult din timpul cunoscut ca...

Ochelarii de soare la copii…mit sau adevăr?

Ochelarii de soare la copii…mit sau adevăr?

Am observat recent in discuțiile de pe forumurile de mămici unde sunt afiliată ( De! Mai fac si ale mele una alta, macar vad ca si altii sunt la fel:)) că nu există un consens de cunoaștere a utilizării ochelarilor de soare la copil. Ca să ne fie clar tuturor studiile...

Există „lentila ideală”?

Există „lentila ideală”?

În meseria mea de optometrist mă întâlnesc foarte des cu intrebarea : două perechi de ochelari, lentila progresiva sau lentila de interior(degresiva). Considerandu-mă profesionistă, recomandarea o fac în funcție de client. Clientul trebuie să știe că nu există o...

Cum mi-a transformat pandemia viata sportiva?

Cum mi-a transformat pandemia viata sportiva?

Pentru toata lumea pandemia a reprezentat o metoda de adaptare la tot ce nu ne gandisem inainte...exemplul meu: obisnuiam sa merg la inot si la sala , iar acestea doua sunt printre putinele sporturi care nu s-au reluat cu usurinta in cadrul cluburilor sportive. Ce...

De ce va este cel mai dor?

De ce va este cel mai dor?

Salutare din nou dragilor !🤗🤗😘 Sper ca sunteti bine . Cum va petreceți timpul in aceasta perioada si de ce va este cel mai dor si de cine ? Pandemia asta nu ne mai da posibilitatea de a sta aproape de cei dragi ( unchi, mătuși,  surori , prieteni apropiati, s a m d )...