Miopia

Miopia este un viciu de refractie determinat cel mai frecvent de un ax antero-posterior mai mare decât normalul (spre exemplu un ax mai mare cu 1 mm față de normal presupune o dioptrie de minus 3). Miopia poate fi mică, până in 4 dioptrii, medie intre minus 4 si minus 6, mare intre minus 6 si minus 9. Miopii văd mai slab la distanță dar mai bine la citit.  

Miopia se poate corecta cu lentile aeriene (ochelari), lentile de contact moi  sau dure sau corectie chirurgicala Laser sau implanturi de cristaline.

Hipermetropia

Hipermetropia este in general determinată de un ax antero-posterior mai mic sau o cornee mai plată decât normalul. Un hipermetrop poate vedea bine la distanță (sau puțin blurat) dar poate experimenta încețoşarea vederii la citit (simptomele pot avea grad variabil în funcție de valoarea dioptriei). Hipermetropia se poate corecta cu lentile aeriene (ochelari) , lentile de contact moi sau dure sau chirurgical .

Astigmatismul

Astigmatismul este determinat cel mai frecvent de o neregularitate in forma corneei ( structura transparentă din fața irisului) aceasta având mai degrabă un aspect de jumătate de minge de rugby față de una de fotbal. Din acest motiv imaginea se focusează în puncte diferite față de retină şi imaginea apare blurată, pacientul experimentânddureri de cap şi oboseală oculară. Tratamentul este fie medical cu lentile aeriene sau de contact fie chirurgical.

Prezbiopia

Prezbiopia este o pierdere gradualã a acomodaţiei datoratã pierderii elasticitãţii cristalinului. Apare cel mai frecvent dupã 40 anişi constã în incapacitatea de a mai citi la aproape la aceeaşi distanţã ca initial (pacientul simte nevoia sã îndepãrteze cartea, ziarul, telefonul, etc). Pe parcursul anilor aceastã pierdere este din ce în ce mai evidentã ( un pacient care nu are nevoie de ochelari de distanţã la 60 ani , la citit necesitã in jur de +3 dioptrii), pacientul poate prezenta simptome ca vedere înceţoşatã la citit, dureri de cap, obosealã ocularã, toate mai evidente în cazul unei luminozitãţi mai scãzute. Corecţia se face cu ochelari sau lentile de contact (fie doar pentru citit sau progresive- pentru toate distanţele: citit, intermediar, distanţã.

Ambliopia

supranumitã şi ”ochi leneş” este incapacitatea unui ochi de a dobândi o acuitate vizualã normalã chiar cu portul ochelarilor sau a lentilelor de contact. Debutul este în copilãrie şi de obicei apare la un ochi, dar existã cazuri de ambliopie bilateralã.Tratamentul iniţiat în copilãrie dã rezultate bune cu recuperarea deficitului in primii 8-9 ani de viaţã dacã deficitul este funcţional nu organic (adicã nu este dat de vreo boalã ci de vicii de refracţie), fiind uneori necesar atât corecţia opticã cât şi acoperirea ochiului cu ocluzor şi exerciţii digitale speciale de dezambliopizare.

Conjunctivita

Conjunctivita este inflamaţia conjunctivei secundarã unor infecţii ( virale, bacteriene sau fungice) sau agenţi iritativi (alergenici, mecanici,etc). Pacienţii acuzã jenã oculară, prurit, senzație de corp străin cu sau fără fotofobie. Acuitatea vizuală estenormalã, pleoapele pot fi umflate (edem palpebral), ochiul are grade variable de înroşire, existã secreţie abundentã (fie purulentã, fie mucoasã sau apoasã). Tratamentul este cu spălături pentru îndepărtarea secreţiei cand aceasta este prezentã ( apă și săpun, ser fiziologic, NU ceaiuri), local se aplicã soluții (coliruri , unguente sau geluri) cu antibiotice , antivirale, antifungice sau antialergice.

Ochi uscat

ochiul uscat este o afecţiune ocularã generatã de absenţa fibnlmului lacrimal fie datorat unei producţii insuficiente de lacrimi sau unei evaporãri excesive ale acestora. Simptomatologia este variatã: senzaţie de corp strain, înţepãturã, arsurã, roşeaţã ocularã, durere şi vedere inceţoşatã.Diagnosticul este pus în urma unor teste speciale ale filmului lacrimal (testul Schirmer si testul de rupere al filmului lacrimal, meibomioscopia) iar tratamentul constã în lacrimi artificiale cu sau fãrã componentã lipidicã, preferabil fãrã conservanţi, iar în anumite cazuri picãturi cu antimetaboliţi, unguente, cãldurã localã sau ochelari speciali.

Fotofobia

Fotofobia este o hipersensibilitatea dureroasă la lumină , un discomfort resimţit de ochi în lumină puternică mergând pânã la incapacitatea de a tolera lumina.
Este un simptom relativ frecvent. Tipic, fotofobia provoacă închiderea ochilor ,cefalee, greaţă sau alte simptome. Persoanele care au ochii de culoare deschisă dezvoltă mai frecvent sensibilitate la lumină puternică decât cei cu ochii de culoare mai închisă. Simptome care pot apărea alături de sensibilitatea la lumină: durere ocularã,ameţealã, cefalee,greaţă,vedere înceţoşată, roşeaţă, mâncărime,edem al pleaopelor. Deoarece patologia care stã la baza simpotmelor este diversã, un consult oftalmologic complet este o regulã.

Afectiunile corneene

Afectiunile corneene sunt legate de patologiacorneei care este o structură transparentă în fața irisului ce nu are vascularizație proprie. Simptomele cele mai frecventîntâlnite sunt durerea ocularã sau senzația de corp străin, fotofobia, hiperlăcrimarea, încețoşarea vederii. Etiologia afecțiunilor corneene este variată de la erouziuni corneene superficiale,la infecţii serioase cu bacterii, fungi sau virusuri, de aceea consultul oftalmologic este obligatoriuşi constã iniţial în examenul la biomicroscop, testul cu fluoresceinã, testarea sensibilitãţii corneene, eventual prelevare de probe biologice din ţesut corneean.

Cataracta

Cataracta reprezintã opacifierea cristalinului legatã în special de vârstã, dar poate fi legatã de afecţiuni sistemice ca : diabetul zaharat, rozacea, neurofibromatozã, dermatita atopicã, sau traumatisme, medicamente,etc. Simptomatologia constã în scãderea vederii progresiv, halouri în jurul surselor de luminã, estomparea culorilor, scãderea vederii în luminã puternicã dar şi noaptea. Tratamentul este strict chirurgical cu extracţia prin metode variate ( prin metoda clasicã, prin facoemulsificare sau prin FEMTOLaser) si implantul unei lentil intraoculare care poate fi monofocalã(doar un singur focar vãzut clar, de obicei distanţã, pentru apropiere şi intermediar fiind necesar un ochelar) sau multifocalãprin care pacientul vede în toate distanţele ( aproape, intermediar şi distanţã).

Glaucomul

Glaucomul este o afectare a nervului optic datoratã de cele mai multe ori unei presiuni intraoculare crescute, este bilateral şi poate apare la orice vârstã. Existã o determinare geneticã, astfel cã rudele pacienţilor cu glaucom sunt încurajate sã- şi evalueze starea de sãnãtate ocularã mai frecvent. Simptomatologia este adesea sãracã (glaucomul nu doare, orbeşte ) şi constã în pierderea progresivã a vederii prin îngustarea câmpului vizual, iar în unele forme se manifestã prin scãdere de vedere, halouri, roşeaţa ochilor, dureri oculare, cefalee. Glaucomul este o boalã cronicã, progresivã, pentru care nu existã încã un tratament care sã vindece boala, însã cu medicaţie topicã sau generalã, ajungând uneori la intervenţii chirurgicale, vederea se poate menţine în parametrii mult timp.

Afectiunile retiniene

Afectiunile retiniene sunt diverse, gravitatea acestora fiind una mare deoarece procesele patologice de la nivel retiniana de cele mai multe ori sunt ireversibile şi produc pierderea vederii. Consultul oftalmologic este obligatoriu şi poate conţine pe lângã examenul clasic al fundului de ochi, examen de tomografie în coerenţã opticã (OCT), angiofluorografie, ecografie ocularã, retinofotografie, etc. Simptomatologia cea mai frecventã constã în scãderea vederii, deformarea obiectelor, pete opace în câmpul vizual însoţite de flash-uri luminoase care alerteazã de obicei pacientulprin caracterul lor permanent. Tratamentul poate fi medicamentos, chirurgical sau LASER iar instituirea acestuia cât mai rapid duce la un prognostic mai bun, cu şanse de recuperare foarte mari.

Ultimele articole